Cum trece timpul ...
A trecut aproape un an de cand nu am mai scris pe blog. Am preferat sa las cateva ganduri, de multe ori in fugă pe facebook, in dorinta unui contact mai rapid cu prietenii, cu cei dragi de departe dar și din lipsa timpului...
Dar ieri, am vrut să prind o ora din viața mea și să mă las cuprinsă de liniște, să fiu doar cu gândurile mele, să îmbrățișez cu sufletul și sa captez cu toate simțurile frumusetea unei zile de toamnă.
A fost atat de bine, incat m-am gandit să pun in scris cateva teme pe fb pentru cei dragi, iar de aici le pun mai departe pentru acei care mai au timp să răsfoiască pagini de blog.
Așa că, bine v-am regăsit, oameni buni!
Temă de casă la alegere....o alta decât treburile zilnice:
- sa ieși afară și să te bucuri de o zi însorită și calduroasă ca o zi de primăvară
- să te așezi pe o bancă unde soarele te încalzește cu dărnicie
- să citești o poezie, câteva pagini din cartea pe care ai găsit-o de curând
- să privești copacii împodobiți într-o paletă de culori
- să asculți vântul cum suflă printre ramuri și păsarile care ciripesc
- să urmărești frunzele care au căzut și joaca lor zglobie pe alei
- să privești norișorii cum se plimbă linistiți pe cer
- să privesti păsărelele cum caută hrană și crengi pentru cuib
- să lași cățelul sa se plimbe și să alerge puțin după ce te-a așteptat cuminte jumătate de zi...
Și toate aceste le poți termina în mai puțin de-o oră sau de ce nu o oră dacă sjmti nevoia de mai mult ?!
Dar de câte ori avem timp pentru noi?
De câte ori ne oprim din goana cotidiana pentru a simți Pacea de care ne înconjoară Dumnezeu în tumultul vieții?
De aceea, m-am gândit să scriu acum acestă temă....într-o zi în care am vrut să mă bucur de darurile simple pe care ni le oferă Creatorul, care nu au gură să strige... doar noi trebuie să deschidem ochii să le vedem, inima să simțim, recunostință să ne bucurăm.
Să trăim cu "un zâmbet ascuns în inimă" cum ne sfătuia Cuviosul Părinte Arsenie Papacioc.
