Duminica tuturor Sfintilor

       Se cade sa-i cinstim pe toti Sfintii, cunoscuti sau necunoscuti, in viata sau aflati in Sanul lui Avraam, caci asa cum spunea si parintele Valeriu Roman, la predica de astazi ei ne sunt prieteni si rugatori in Ceruri, indreapta rugaciunea si gandurile noastre bune catre Dumnezeu. Si cati Sfinti sunt pomeniti in calendar, tot sunt de neancaput zilele anului pentru ai aminti pe toti.

 Ei sunt zugraviti in icoane ori pe peretii bisericilor, asa cum ati vazut probabil si la Sfintele manastiri din Moldova, intre care pictura zugravita in inegalabilul albastru de Voronet este o capodopera unica, devenita cunoscuta in intreaga lume.

     Imi vine acum in minte sa va spun o istorisire a celor 7 Sfinti din Efes, sapte cuviosi  tineri, ostasi in cetatea Efes pe vremea imparatului Decius, frati de suflet prin credinta in Hristos.

    Imparatul ii asuprea pe crestinii care refuzau sa aduca ofrande zeilor si auzind ca acesti tineri, fii de vita nobila, il preamaresc pe Dumnezeu, a vrut cu tot dinadinsul sa-i chinuie si sa-i faca sa se lepede de credinta lor. Vazandu-le insa, tineretea si frumusetea s-a indurat de ei, le-a luat doar centura de osteni ai imparatiei  si le-a dat ragaz 3 zile pentru a se razgandi. Tinerii atunci, s-au sfatuit si au hotarat ca dupa ce vor lua de acasa aur si argint sa imparta saracilor sa se ascunda afara din cetate.

  Astfel, Maximilian, Iamvlih, Martinian, Ioan, Dionisie, Exacustodian si Antonin, s-au ascuns intr-o pestera pentru a se ruga in liniste lui Dumnezeu si pentru a se intari inainte de infruntarea cu imparatul.

  Si trimitandu-l intr-o zi pe Iamvlih sa mearga in cetate pentru a aduce cele de trebuinta, acesta a aflat ca imparatul face mari pregatiri pentru sarbatoarea in care se aducea jertfa zeilor, iar ei sunt cautati; asa ca s-a intors la fratii sai, si povestindu-le cele aflate, s-au rugat, au mancat putina paine pentru a prinde puteri si cazand cu fata la Dumnezeu au cerut mila si putere pentru cele ce Va voi cu dansii.

  Si Bunul Domn, auzindu-le rugaciunea, a facut ca tinerii sa cada intr-un somn ca de moarte; in aceasta vreme, imparatul trimitand osteni si negasindu-i a trimis sa fie adusi parintii tinerilor ca sa ii chinuiasca pe acestia in loc sau sa afle unde ii poate gasi; si cum acestia nu erau crestini, au marturisit imparatului ca fii lor se afla in pestera cea mare. Atunci, el a poruncit ca pestera sa fie astupata cu pietre.

  Doi crestini tainuiti, dregatori la curtea imparatului au scris patimirea si numele sfinitilor pe doua tablite de plumb, le-au inchis intr-un sicrias de arama si l-au ascuns intre pietrele de la gura pesterii.

  Dar iata, ca dupa 200 de ani, prin voia si pronia cereasca, un cioban, pe nume Adolie, stapan peste muntele Ohlon, unde se afla pestera, a trimis slugile sa ia pietre pentru a consturi un staul; si luand pietre de le gura pesterii, s-a eliberat gura acesteia.

   Si a poruncit Domnul Hristos tinerilor sa se scoale, iar acestia erau intregi, teferi, radiind de sanatate si cu hainele si trupul neschimbate. Iamvlih le-a povestit fratilor ce-a vazut si auzit, si iar a fost trimis in  cetate pentru a aduce paine, cu gandul sa il infrunte pe imparat si sa-si dea viata pentru credinta in Hristos.

  Vrand el sa cumpere paine, desi mirat ca cetatea pare alfel de cum o stia, mai mare i-a fost uimirea cand negustorul a inceput sa-l intrebe de unde are acea moneda veche si sa-l ia la rost unde a ascuns  comoara. Tanarul a fost dus chiar in fata dregatorului cetatii, care intreband de familia lui si de unde are moneda a aflat raspunsul nevinovat si povestea acestuia. Vazand nedumerirea sa sincera, caci el marturisea ca imparat e Deciu, la urmat la rugamintile tanarului pana la pestera din muntele Ohlon, pentru ai cunoaste pe fratii sai in credinta.  Episcopul a inteles ca Dumnezeu vrea sa le descopere ceva important prin acest tanar, astfel, cu alai mare l-au urmat si au aflat cutia in care erau tablitele de plumb cu numele celor sapte tineri, iar pe acestia I-a aflat luminati de o Sfanta lumina si de darul lui Dumnezeu.

  A scris episcopul si Imparatului Teodosiu al II-lea despre aceasta mare minune, si a venit degraba, impreuna cu alti barbati cinstiti pentru a se inchina Sfintilor si a aduce slava Lui Dumnezeu. Si dupa ce a stat imparatul vreme de sapte zile in pestera pentru a se bucura si a primi inteleptele invataturi al celor sapte Sfinti, i-a vazut asezandu-se pe pamant, si cazand in adormirea cea vesnica. A plans imparatul si le-a pregatit racle de argint frumoase, pentru a cinsti sfintele moaste, insa tinerii smeriti si dincolo de moarte, i s-au arat in vis rugandu-l sa- i lase sa se odihneasca in pamant.

    Astfel s-a arat oamenilor minunea si puterea lui Dumnezeu, prin Sfintii mucenici de la Efes iar de-a lungul timpului prin toti Sfintii, Apostolii, Mucenicii, Cuviosii si Cuvioasele care au vietuit, au marturisit si au murit pentru Hristos, care au provaduit si au aparat credinta crestina pentru a ne transmite si noua invatatura ce buna si credinta cea adevarata.

   Slavindu-l si marturisindu-l pe Hristos, sa-i multumim Domnului ca ne-am nascut pe pamant crestin - presarat cu numeroase manastiri, monahi, sihastri rugatori, in care au vietuit multime de sfinti, sfinte, mucenici -  si sa ducem mai departe invatatura crestina, sa le-o insuflam copiilor nostri si sa ne bucuram cu totii de dragoste si ADEVAR!

     In "Vietile Sfintilor povestiti pentru copii" de Ileana Vasilescu, regasiti  viata celor 7 Sfinti din Efes mult       mai frumos redata, alaturi de alte povestiri minunate.