Alexandroupoli

        Aflat la aprox. 660 km de Constanta, langa granita turceasca, Alexandroupoli ne-a intampinat in jurul orei 16 cu frumoasele case albe, lendri, arbori de matase,palmieri si mai ales maslini.

   

     Locatia aleasa de Florin a fost excelenta pentru acest prim popas in Grecia, pentru ca se afla in afara aglomeratiei orasului, si totusi ne permitea sa vedem intinderea albastra a Marii Egee.

      Copii au avut piscina aproape, noi am putut sa ne relaxam pe terasa privindu-i si briza placuta a marii ne-a ajutat sa ne reface puterile dupa unsprezece ore de stat in masina.

      Desigur ca puteti afla multe date istorice despre oras, de aceea nu voi intra in astfel de amanunte; ma rezum sa amintesc ca orasul a inceput sa se dezvolte in anul 1850 datorita unei colonii de pescari. Avand o istorie zbuciumata, fiind tinta turcilor, bulgarilor si rusilor deopotriva, acest oras are astazi un aspect pitoresc, cu un puls tipic grecesc: comert dezvoltat, taverne si terase la tot pasul, portul animat de barci de pescari  sau de agement, si  greci bronzati care servesc linistiti frappe-ul sau cafeaua privind trecatorii.

    Intr-un astfel de decor ai senzatia ca doar 50% din oameni muncesc, iar restul sunt turisti la ei acasa, astfel ca seara si dimineata terasele sunt pline: localnici si turisti...copii care se joaca pe langa parinti, pisici care dormiteaza la umbra.

      In cele doua zile am incercat sa simtim pulsul orasului; desigur, duminica dimineata ne-am bucurat de slujba in biserica din Nea Chili -localitatea aflata la 10 min de Alexandroupoli, unde eram cazati.

 

     

       De acolo am facut o plimbare pe faleza, pana la far si fiind ora pranzului ne-am oprit la o patiserie intalnita in drum.

 

 

  Ne-am continuat plimbarea pe strazile aproape pustii, caci localnicii erau retrasi in casele lor racoroase, cu geamuri acoperite de obloane iar magazinele inchise aveau vitrine numai bune de privit.

  

Colindand strazile la intamplare am zarit turlele unei biserici, asa ca am pornit intr-acolo.

 

Am avut bucuria sa dam de frumoasa biserica cu hramul Sfantul Nicolae- protectorul orasului,

 unde am asistat pentru un sfert de ora la botezul unui baietel

 Totul era foarte frumos organizat la intrarea in biserica, iar pe o masa aveau pregatite dulciuri, marturii si tot felul de aranjamente pentru invitati, care mai de care mai atragatoare! Ioana cum e curioasa tare, s-a dus sa admire si astfel a primit 3 martuii de pus in piept: pe o agrafa erau prinse o curciulita, o barcuta si un ochisor pentru deochi.

 

 Mai pe seara am facut o plimbare pana la mare, admirand pe drum curtile ingrijite, cu lendri la gard sau cu tufe de levantica.

  

 

Am reusit sa gasim si cateva scoici, dar cum pietrele sunt o mare pasiune ne-am intors la hotel cu buzunarele pline...

 si pentru ca o tufa de levantica se desfasura pe jumatate la drum, ascunsi de umbra inserarii am facut un buchetel sa  avem amintire parfumul ei in dulap...