Sambata dimineata am pornit la drum din Baile Olanesti cu gandul ca pana seara sa ajungem la Manastirea Prislop, locul unde parintele Aresnie Boca a vietuit 10 ani din viata si a fost inmormantat.
Desi despre Sfantul din Ardeal am aflat relativ recent (3-4 ani), scrierile acestuia, bogatia spirituala izvorata de un om care si-a daruit intreaga viata lui Dumnezeu si luptei de increstinare a semenilor, m-au facut sa imi doresc foarte mult sa ajung in aceste locuri.
Insa, facand traseul impreuna cu sotul meu am socotit ca nu se cade a ocoli cateva "tamaiore" ale Olteniei care se aflau aproape in drum si pe care nu le vazusem niciodata. Astfel am ales sa oprim la Manastirea Bistrita.
<<Ctitorie a boierilor Craiovesti, datand din jurul anilor 1490, Manastirea Bistrita se inscrie intre stravechile vetre monahale valcene. Prima atestara documentare se pastreaza in "Hrisovul de danie" apartinand lui Vlad Voda Calugarul la 16 martie 1494. Inca dintru inceputuri, in 1947, marele ban Barbu a adus de la Constantinopol, moastele Sfantului Grigorie Decapolitul ( 780- 842 dupa Hristos), originar din Decapolia Asiei Mici, mare aparator al dreptei credinte impotriva ereziei inconoclaste.
Aceasta prima ctitorie a fost puternic avariata de expeditie armata a lui Mihnea cel Rau in 1509. Dupa inlaturarea acestuia, banul Barbu intors din pribegie, reface Sfantul lacas cu sprijinul lui Neagoe Basarab in anul 1519.
Pictura bisericii a fost executata de Gheorghe Tattarascu, in 1850. O picura realista dar monumentala, cu registre largi.
Catapeteasma bisericii a fost realizata la Viena, din lemn de tei aurita.
Din 1984 cu rugaciunile Sfantului Grigorie, manastirea revine in cadrul Episcopiei Ramnicului>> iar noi am gasit in acea frumoasa zi de vara o mareata manastire, curata, de un alb stralucitor si cu o curte plina de flori prin grija maicilor care vietuiesc aici.
Aceste informatii le-am preluat din plinatul de prezentare al Sfintei Manastri Bistrita.
Biserica este mareata si impresionanta, caci Gheorghe Tattarascu surprinde si infatiseaza Sfintii de parca ar fi aievea si te privesc. Maicuta aflata la pangar ne spunea ca Sfantul Grigorie Decapolitul este astfel zugravit incat de ori unde te-ai afla, iti da sentimentul ca te priveste.
Moastele Sfantului se afla intr-o racla de lemn, frumos sculptat si apropiindu-ma, o mare emotie m-a coplesit; nevoia de a te ruga Sfantului si a-i aduce multumire lui Dumnezeu devin firesti si iti aduc in suflet o mare pace.
Despre viata Sfantului am ales sa scriu tot din pliantul luat de la manastire:
<<Nascut la Irinopolis, oras in Decapolia Asiei Mici, in anul 780, Sfantul Grigorie Decapolitul a primit aleasa educatie crestineasca, aratandu-se inca din pruncie infrumusetat cu credinta, curatie si infranare.
Privind binecuvantartea unui episcop al Decapoliei, s-a retras intr-o manastire unde petrecea in rugaciune, post, ascultare si smerenie, deprinzand toate tainicele fapte ale nevointei.
Plin de zel pentru apararea dreptei credinte impotriva ereziei iconoclaste, a urmat voii Domnului, calatorind la Efes, in ostrovul Priconisului, la Constantinopol, provaduind tuturor cinstirea sfintelor icoane. "Toata latura Decapoliei, Asia, Tesalia, Roma" sunt martorii minunilor si al vietuirii sale ingeresti.
Impodobindu-se cu toate virtutile crestinesti, a fost socotit vrednic sa primeasca Taina Preotiei, mai apoi retragandu-se la Manastirea Sfantul Sergheie si Vah din Constantinopol, unde a adormit intru Domnul la 20 noiembrie 842.
Mare facator de minuni in timpul vietii, dar si dupa moarte, a primit darul tamaduirii neputintelor sufletesti si trupesti, mai ales a epilepsiei si duhurilor necurate, chiar si untdelemnul ce arde in candelele de la racla sa avand puteri tamaduitoare.
Sfintele sale moaste, intregi si binemirositoare, se pastreaza inca din 1497 in biserica manastirii Bistrita Valcea, fiind izvor de tamaduiri celor ce alearga cu credinta catre ele.>>
O, Parinte Sfinte, Prea Cuvioase Grigorie, placutule a lui Hristos si ajutatorul tuturor celor in nevoi, care in viata ta pe pamant dupa Evanghelie ai fost lumina lumii, iar dupa moarte, din purtarea de grija a lui Dumnezeu ai fost dat pazitor acestei tari crestinesti prin aducere a sfintelor tale moaste, primind acum acest putin dar de la noi smeritii, mijloceste catre Dumnezeu ca in veacul acesta sa ne izbaveasca de toata primejdia si neputinta, iar in cel viitor de vesnicele chinuri si impreuna cu tine sa ne invrednicim in pamantul celor vii sa cantam Lui: Aliluia.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Va multumesc de vizita!