O mamă făcea voluntariat la o organizaţie care ducea
hrana bătrânilor fără ajutor. În timpul orelor de program o lua pe fetiţa sa de
patru ani cu ea. Pe aceasta o fascinau bastoanele, scaunele cu rotile şi alte lucruri
care aveau legătură cu bătrânii.
Într-o zi mama a găsit-o holbându-se la o proteză de
dinţi care stătea într-un pahar cu apă. În timp ce mama se pregătea să răspundă
la inevitabilele întrebări ale fetiţei, aceasta s-a întors şi a şoptit:
"Zâna măseluţă n-o să creadă niciodată aşa ceva".
Superb! :) :) :)
RăspundețiȘtergereAm zâmbit şi eu, am râs chiar, închipuindu-mi cum seninul copilăriei poate vedea ceea ce noi nu prea mai putem vedea. :)
RăspundețiȘtergere