Sfantul Ioan Evanghelistul si Cetatea Efes

      

Chiar daca nu am resit sa mai scriu de mult, gandul ca voi putea scrie din  Epistola Sfantului Ioan Evanghelistul mi-a dat aripi.

   Azi il sarbatorim pe Sfantul Ioan Evanghelistul sau Teologul, si amintirea  pasilor pe pietrele antice ale Efesului pe unde acum mai bine de 2000 de ani trecea Tanarul Sfant Ioan, impreuna cu Maica Domnului, amintirea coloanelor si pietrelor albe ale acestei marete cetati pe care le-am privit si atins chiar si pentru putin timp,  ma copleseste, ma umple de o tainica bucurie.

Agora guvernului

     Citind din episolele scrise de Sfantul Ioan, am sentimentul ca sufletul acestuia este plin de o mare sensibilitate, si parca simt cum dragostea Sa se revarsa prin cuvinte, atunci cand ne vorbeste atat de frumos de Taina cea mare a Sfintei Treimi. Doar faptul ca ni se adreseaza Copii mei, ma face deja sa ma simt mai mica si protejata,  mai linistita si plina de incredere in ajutorul ce il primim de la Bunul Dumnezeu, de la Fiul Sau si de la Doamna cea buna, cum o numeste acesta, intr-una din epistole.

Intaia episotola soborniceasca a Sfantului Apostol Ioan

      Ce era de la inceput, ce am auzit, ce am vazut cu ochii nostri, ce am privit si mainile noastre au pipait despre Cuvantul Vietii,

Si Viata s-a arătat si am văzut-o si mărturisim si va vestim Viata de veci, care era la Tatal si s-a aratat noua -,

Ce am văzut si am auzit va vestim si vouă, ca si voi sa aveți împărtășire cu noi. Iar împărtășirea noastră este cu Tatal si cu Fiul Sau, Iisus Hristos. 

Si acestea noi vi le scriem ca bucuria noastră sa fie deplina.

Si aceasta este vestirea pe care am auzit-o de la El si v-o vestim: ca Dumnezeu este lumina si nici un întuneric nu este intru El.

Daca zicem ca avem impartasire cu El, si umblam in întuneric, mințim si nu săvârșim adevarul.

Iar dacă umblam intru lumina, precum El este lumina, atunci avem împărtășire unul cu altul, si Sangele lui Iisus, Fiul Lui, ne curateste pe noi de orice păcat.

Daca zicem ca păcat nu avem, ne amăgim pe noi înșine si adevarul nu este intru noi.

Daca mărturisim păcatele noastre, El este credincios si drept ca sa ne ierte păcatele si sa ne curateasca pe noi de toată nedreptatea.

Daca zicem ca n-am păcătuit, Il facem mincinos, si cuvântul Lui nu este intru noi.

    Copii  mei, acestea vi le scriu, ca sa nu păcătuiți, si dacă va păcătui cineva, avem Mijlocitor către Tatal, pe Iisus Hristos cel drept.

El este jertfa de ispășire pentru păcatele noastre, dar nu numai pentru ale noastre, ci și pentru ale lumii întregi.

Si intru acestea știm ca L-am cunoscut, 

dacă păzim poruncile Lui.

     Odeonul (Bouleterion), cu o capacitate de 1500 de locuri a fost construit de Publius Vedius Antonius care a locuit in Efes in anul 150, si era utilizat pentru organizarea spectacolelor, concertelor dar si loc de desfasurare a intalnirilor consiliului.

Vedere spre dealurile pe care se aflau casele efesenilor; unele nu au fost nici acum scoase la lumina... doar doua cartiere...

 

Micul Templu a lui Hadrian, construit in sec.II. Imparatul vizita adesea Cetatea Efes.

Strada Kurets o regasim  aproape de la intrarea in cetate, dupa ce trecem pe langa agora guvernului (piata);se intinde de langa Pritaneyon (Guvern), traverseaza Piata lui Domitian si  duce pana la Libraria lui Celsus.Partea din mijloc era destinata vehiculelor iar partile  laterale, pietonilor. Drumul a fost refacut adesea, datorita cutremurelor si imbunatatit  in sec.IV.

Libraria sau biblioteca Celsus era orientata spre piata de la capatul strazii Kurets, iar lucrarile au fost finalizate in sec.II, fiind considerata a treia ca marime.

Din dreptul librariei , Strada Kurets coteste spre drepata si continua sub denumirea de Calea din Marmura, deoarece fusese acoperita in intregime din marmura alba.

      Dupa traversarea Cetății Efesului, aproape de cealalta intrare am gasit un scurt ragaz pentru a-mi implini o puternica  dorința: sa ma asez pe treptele amfiteatrului unde Sfântul Evanghelist Ioan, Sfântul Pavel, multi sfinti si apostoli au predicat unei mari mulțimi de oameni, propovăduind și înmulțind rândul creștinilor.

Amfiteatrul avea o capacitate de 30.000 locuri.

   Dupa scurta trecere prin "Cetatea vesnica" - pe care as vrea oricand s-o mai revad, in liniste, cercetand fiecare coltisor, am mai avut o alta oprire importanta in acea frumoasa zi, si anume:  Bazilica Sfantului Apostol si Evanghelist Ioan, situata in localitatea Selciuc.

  Aflasem dintr-un articol ca in ziua de 8 mai a fiecarui an, la Bazilica Sfantului Ioan Evanghelistul are loc o minune: de sub placa de marmura sub care Sfantul se afla inmormant, se revarsa un parfum placut mirositor care il mai simt si azi pelerinii care au noroc sa ajunga acolo in aceasta zi: "o pulbere alba si tamaduitoare, pe care efesenii o numeau "mana", iesea din mormant doar in aceasta zi a anului si mirosea atat de frumos si puternic, incat oamenii o simteau chiar din casele lor, de la kilometri departare. Veneau aici si, ungandu-se cu acest praf, ei se vindecau de toate bolile, atat cele trupesti, cat si sufletesti." 
 

 Apostole al lui Hristos Dumnezeu, iubite,
grăbeşte de izbăveşte pe poporul cel fără de răspuns,
că te primeşte, când cazi către Dânsul,
Cel ce te-a primit când te-ai răzimat pe pieptul Lui.

Pe Acesta roagă-L, de Dumnezeu cuvântătorule,

ca norul păgânilor cel pus asupra noastra să-l risipească,

cerându-ne nouă pace şi mare milă.