Brancusi - iubire, liniste,infinit

De la Horezu spre Targu Jiu, cu gandul sa vedem in sfarsit celebrele opere ale lui Brancusi.Neavand o harta a obiectivelor, stiam doar ca se afla intr-un parc, asa ca ochii lui Florin ereu pe GPS, ai mei la drum iar copii se uitau pe geam cu gandul sa zareasca Coloana infinitului.

 

 Dar mare mi-a fost surpriza, ca nu mult dupa intrarea in oras, am zarit pe partea dreapta varful coloanei, stralucind sfios caci soarele era ascuns in nori.

  Asa ca am facut dreapta imprejur pentru a gasi loc de parcare si am pornit bucurosi pe pajistea verde in dorinta de a atinge coloana de bronz pe care Brancusi a faurit-o cu atata maiestrie si eleganta.

   

 « Coloana fără sfârşit » creatorul ei o vedea  « aidoma unui cântec etern care ne poartă în infinit, dincolo de orice durere şi bucurie artificială. »

Repriza de pozat a trebuit insa scurtata, caci nuntile erau in plin toi si se pare ca obiceiul e ca tinerii casatoriti sa se fotografieze langa Coloana infinitului pentru a avea parte, asa cum isi doresc, de o casatorie fara sfarsit...

Am pornit mai departe, dupa ce am cerut indrumarile de rigoare spre parcul central care adaposteste cealalta parte a Complexului statuar pe care Brancusi l-a oferit orasului sau natal:

 Poarta sarutului ....

        iar mai departe, mergand pe alee strajuita de frumoasele scaune de piatra care pastreaza aceeasi linie a coloanei, ne astepta binevoitoare, Masa tacerii inconjurata de cele 12 scaune.

  Nu avem timp sa ne asezam, incercam cu greu sa facem poze in care sa prindem doar monumentala masa si dam o fuga pe malul Jiului, regretand ca timpul nu ne permite sa ne plimbam pe faleza frumos amenajata, marginita de salcii,de parcul verde si linistit.

  

  

În capitolul « În intimitatea atelierului : scrieri autografe » din volumul Brâncuşi inedit Doina Lemny il citeaza  în traducere pe Brancusi, datand aceasta prezicere a sa prin anii '50:

« Orice s-ar zice, orice s-ar face, opera lui Brâncuşi rămâne pentru timpurile viitoare

singurul pivot solid.

Opera lui Brâncuşi nu este o expresie locală, ea este esenţa celei mai înalte expresii a purităţii universale şi va rămâne de-a lungul secolelor viitoare

singurul obstacol peste care nu se va putea trece… ».