Rugaciunea Sfantului Nectarie

       Povestea pe care o veti afla acum s-a intamplat aievea, cu vreo 150 de ani in urma, pe ulitele prafuite ale Constantinopolului, unde domnul Temistocle, un negutator, vindea tablouri, rame si tot felul de maruntisuri in pravalioara lui. Tinea mult la famila sa si se chinuia sa castige un ban pentru a hrani cele cinci guri de acasa.

      Deschidea  dis-de-dimineata si isi facea semnul crucii. Era un om bun si  muncitor, care simtea durerea celuilalt. Cunostea bine fata saraciei...

      Dintre toti copiii vecinilor, cel mai mult tinea la Anastasie, un baietel cuminte si harnic, care locuia singur intr-o camaruta mica de peste drum si care lucra ca ucenic intr-un atelier din apropiere, muncind din zori si pana seara tarziu. Era mereu palid, cu haine vechi si  ponosite; se vedea ca banii nu-i ajungeau nici de mancare. Intr-o dimineata friguroasa de iarna, Domnul Temistocle mergea spre pravalie. Pe drum s-a intalnit cu Anastasie.

   - Unde te duci, baiete? Ai alt drum astazi? Nu mergi la lucru? O sa racesti. Nu esti imbracat prea gros...

   - M-a trimis stapanul la posta sa duc niste scrisori.

   - Da-mi-le mie. Trec eu pe la posta. Hai, fugi inapoi in atelier, ca o sa racesti!

   - Va multumesc mult, domnule, zise micutul dardaind de frig.

    Pe drum domnul Temistocle s-a uitat la scrisori. Una era pentru un negustor, alta pentru o fabrica, iar a treia era ...." Catre Domnul nostru, Iisus Hristos, in cer".

    A deschis scrisoarea si a citit:

 

       "Hristoase al meu,, hainele mi s-au rupt, pantofii mi s-au stricat si mi-e frig. Din ce-mi da stapanul nu-mi ajunge nici de mancare. N-am reusit sa trimit aproape nimic mamei mele, care este saraca. Ce sa ma fac acum? Cum ies din iarna, Doamne? 

      Ajuta-ma! Ma inchin Tie. Robul tau, Anastasie".

 

   - Dragul de el, spuse impresionat domnul Temistocle. Ajuns acasa, a pregatit un pachet cu hainute groase de iarna si a mers inapoi la posta, lasand pachetul pentru Anastasie.

    A doua zi, l-a zarit trecand prin fata pravaliei pe Anastasie, imbracat bine cu hainutele din pachet. Avea bujori in obraji, era vesel si ochii ii straluceau de bucurie.

   Dar cat de mult s-a bucurat si domnul Temistocle! Ii era atat de drag acest copil bun si cuminte. Nici n-ar fi banuit ca peste ani, micutul Anastasie va deveni Marele Sfant Nectarie, facatorul de minuni. Cine ar fi putut banui?

 

    Sfantul Nectarie ii vindeca pe cei grav bolnavi, iar o parte din sfintele sale moaste se gasesc la Manastirea Radu-Voda din Bucuresti, unde vin nenumarati crestini sa se inchine.

 

            Preluata din carticica pentru copii "Povesti cu Sfinti pentru copii cuminti" povestita astfel de frumos de autoarea Leon Magdan. Sub semnatura acesteia puteti gasi la pangarele bisericilor o colectie deosebit de placuta si folositoare pentru copii.

 

 

    Om purtator al bucuriilor ceresti, te-ai arata in lume, Nectarie, arhiereule al lui Hristos, in viata neprihanita  petrecand, drept, cuvios si de Dumnezeu inspirat, in toate daruit; pentru aceasta si de la noi auzi unele ca acestea:

   Bucura-te, cel prin care se inalta cei credinciosi;

   Bucura-te, cel prin care sunt risipiti cei dusmanosi;

   Bucura-te, vas aurit al intelepciunii;

   Bucura-te, cel prin care se invinge rautatea lumii;

   Bucura-te, locas al sfinteniei si al lucrarii ceresti;

   Bucura-te, cetate ingereasca a noii cetati ingeresti;

   Bucura-te, Cel care pe deplin Sfant te-ai aratat;  

   Bucura-te, a  credintei rasplata stralucitoare;

   Bucura-te, mijlocitor al harului cucernic si tare;

   Bucura-te, prin care biserica se slaveste;

   Bucura-te, cel prin care insula Eghina se veseleste;
        Bucura-te, Sfinte Ierarhe Nectarie!