"Pace voua!"

       In prima Duminica dupa Pasti sarbatorim Aratarea lui Hristos Cel Inviat Apostolului Toma. Putem spune ca aceasta Dumnezeiasca Aratare ne este adresata noua, tuturor care nu am fost prezenti in acele vremuri trecute si ramane o marturisire in plus a dorintei Mantuitorului de a ne convinge de patimile si Invierea Sa cea de a trei-a zi.

         Poate cu toti am avut momentele noastre de cumpana si de tagaduinta insa Apostolul Toma a primit raspunsuri incontestabile pe care Sfantul Evanghelist Ioan le-a  consemnat in Evanghelia Sa.

 

       Nu sunt prea priceputa la vorbe, de aceea am ales dintr-o predica frumoasa a Preotului Noël Tanazacq cateva fragmente:

 

    "Dar sfântul Toma nu era de faţă ! Sunt momente în viaţă când trebuie să fii prezent. Fiecare dintre noi trebuie să aibă această grijă. Totuşi această « scăpare » a lui Toma va avea un efect binefăcător pentru tot neamul omenesc. Ucenicii îi povestesc totul, iar el nu crede nimic. Toma este un om dintr-o bucată, un adevărat israelit fără vicleşug, cum a spus Domnul despre Natanael. Şi spune sus şi tare : dacă nu văd şi dacă nu ating rănile Sale, nu voi crede. Sunt miliarde de oameni ca Toma. Am putea chiar să spunem că toţi suntem Toma. De aceea acest eveniment – care altfel este anecdotic – capătă o amploare universala.

 

 

      Opt zile mai târziu, se petrece exact acelaşi lucru. Hristos intră în Foişor la fel ca în seara zilei de Paşti, dar spune o singură dată: « Pace vouă ». O spune pentru Toma, pentru că e singurul care încă se mai îndoieşte. Şi fără nici o introducere, fără a mai spune altceva, Hristos îi arată lui Toma rănile Sale : atinge-Mă. Neînchipuită bunătate a lui Hristos, îngăduinţă de necrezut a lui Dumnezeu pentru micimea noastră ! Vrei o dovadă, iată că ţi-o dau. Dar asta înseamnă şi că îndoiala lui Toma era adevărată : el nu se prefăcea, nu se juca. În aceste cazuri, Dumnezeu răspunde. Doar pe urmă, Domnul îl mustră : « nu fi necredincios, ci credincios ». Toma atunci rosteşte una dintre cele mai frumoase fraze din întreaga Evanghelie şi din Biblie : « Domnul meu şi Dumnezeul meu ». A înţeles totul. Este prima oară când un om spune lui Iisus Hristos, învăţătorului Ieshouah din Nazaret : « Dumnezeul meu ». Într-o clipită, inima i-a fost zdrobită de recunoştinţă şi de bucurie. Într-o clipă acest om a întâlnit pe Dumnezeu. A făcut această minunată mărturisire în numele întreg neamului omenesc şi întreg universul îi este recunoscător.

         Domnul dă apoi un cuvânt duhovnicesc de căpătâi, cu caracter universal : « fericiţi cei ce n-au văzut şi au crezut ». Credinţa lor este mult mai mare şi mai puternică decât a celor care au văzut. Sunt deja « fericiţi », adică au intrat în Împărăţia lui Dumnezeu.

       Să mijlocească Sfântul Apostol Toma, până la cea de-a doua Venire, pentru toţi cei care se îndoiesc şi sunt în întunericul lăuntric.

 Hristos a Inviat!"