Bucuria de Pasti

    Azi, a doua zi de Inviere am simtit cu adevarat bucuria Sfintelor Pasti; acolo pe pasijte, langa bisericuta noastra, langa oameni buni si cu suflete curate si luminate de dragoste si credinta!

    As fi vrut ca Slujba din noaptea de Inviere sa imi umple sufletul de bucurie, si din pacate acest lucru nu s-a intamplat... Stiam ca trebuie sa ma bucur, ma bucuram ca patimile Domnului pe care le-am rememorat in perioada postului au luat sfarsit si ca in cale se deschide un Nou An, un nou inceput in care sa  pastram lumina Invierii. Insa nu am reusit.

   Singurele momente cu adevarat emotionante si fericite au fost azi!

   Mi-am dorit sa particip  la Liturghie in biserica, pentru a fi mai aproape de Dumnezeu, pentru a asculta mai atenta slujba; si intr-adevar, ascultand rugaciunile, cantarile bisericesti, Crezul, Tatal nostru am simtit un zid rupandu-se. Durerea incremenita in inima a spart zidul ce o inconjurase, cu care imi impietrisem inima nu pentru a ma proteja ci pentru ca doream sa port crucea cu putere, fara carteala...



    Insa rugaciunea Parintelui Arsenie Boca isi facuse efectul. Spre finalul slujbei temnita care imi impietrise inima s-a daramat si lacrimi de suferinta au iesit la iveala; m-am simit pacatoasa in fata lui Dumnezeu  si m-am gandit ca pentru pacatele mele duhovnivcul meu a fost prigonit. Si nu m-am putut stapani, a trebuit sa ies afara din biserica ca sa nu fiu vazuta in neputinta mea.

    Am avut noroc ca fiica mai mica a venit langa mine si mi-a zis: Noi suntem pe pajiste! Vino si tu!

    Am rugat-o sa ramana langa mine sa ma linistesc si apoi am mers cu ea. Acolo am gasit oamenii pe care ii cunosc, cei apropiati sufletului meu, reuniti acum pentru a purta aceeasi cruce.

   Am cantat impreuna Hristos a Inviat si am simtit pentru prima oara in aceste Sfinte zile de Pasti bucuria Invierii Mantuitorului. Acolo, pe pajiste, langa biserica, unde toti eram adunati am trait promisiunea facuta de Domnul Iisus cum scrie Sfantul Evanghelistul Luca: "Nu te teme turma mica... Unde sunt doi sau trei adunati in numele Meu, acolo sunt si Eu in mijlocul lor."

    Acolo  am simtit biserica si am cantat cu tot sufletul cantarea de bucurie a Invierii.

    Si ziua, slujba a avut finalul dorit. Dupa ce am cantat, domnul Hary Tavitian ne-a transmis mesajul Parintelui Nicolae:

                                 Bucurie si nadejde!

 

   Si chipurile s-au mai luminat, am ramas sa mai stam de vorba, sa ne bucuram impreuna de aceasta zi de Pasti, am ciocnit un ou rosu, am gustat o felie de cozonac si vin rosu din recolta dansului. Acesti minunati oameni, Hary si Manuela, ne-au ajutat in aceste 8 saptamani care au trecut de cand ne intalnim pe pajiste sa suportam mai usor despartirea de duhovnicul si pastorul nostru.

    Va multumesc din suflet, oameni buni. Fara voi as fi ramas doar cu o constiinta incarcata, cu o inima impovarata ...

     

  Azi am descoperit un adevar important: ca biserica poate fi in inimile noastre, ocolo unde este Dumnezeu, unde este comuniune, unde oamenii sunt adunati in rugaciune, in dragoste de Adevar si Credinta. Asa cum spun Parintele Nicolae, domnul Hary ori Manuela, aceasta nedreptate facuta parintelui ne face sa fim mai uniti si mai apropiati de Dumnezeu. Purtam impreuna o cruce si sunt convinsa ca ea este spre mantuirea noastra.

 

***

      Doresc sa  adaug pentru enoriasii bisericii Sfantul Mare Mucenic Mina din Constanta un fragment din cuvintele testament inscrise de Parintele Arsenie Boca pe Evanghelia deschisa din icoana imparateasca a Mantuitorului Hristos - pictata de dansul pe iconostasul bisericii sfintei Manastiri Prislop in anul 1984:

   "In lume necazuri veti avea, din pricina Mea, caci va vor ocara si va vor prigoni pe voi, si mintind, vor zice tot cuvantul rau impotriva voastra.

    Iar cand vor incepe sa fie toate acestea, prindeti suflet si ridicati capetele voastre, pentru ca rascumpararea voastra s-a apropiat.

     Indrazniti deci, Eu am biruit lumea.

     Iata stau la usa ta si bat..." 

                                              Apocalipsa 3,20