Intaia sarutare....
"Ah!Fiecare a gustat-o, care a iubit...
"Ah!Fiecare a gustat-o, care a iubit...
Cum este ea? Cine o poate sti spune. Si cu toate astea ce n-ar putea da cineva pe ea - tot. Daca e vo placere pe acest pamant, pentru care ai sacrifice toate celelalte - apoi e prima sarutare, inocenta, copilaroasa, peanta chiar, dar, o! cata dulceata e tocmai in aceasta coplilarie, in aceasta falsa inchipuire asupra valorii ei, in aceasta abandonare muta a gurii de copila.
Timida - pare cu toate aceasta o cutezanta, dulce - pare un act de violinta, daruita - pare rapita, si ah, cel ce rapeste si cel pagubas sunt in aceeasi masura fericiti - adica peste masura. Cate lucruri in lume se pot intampla de doua ori, revin - dar intaia sarutare, cu toate deliciile, ramane intaia in suvenire - dulce, nestearsa, nepretuita."
Proze literare, Mihai Eminescu
Cine ar putea vorbi mai furmos despre sarut! Poate doar un indragostit! Si cel mai roamantic, visator, nostalgic si suav indragostit din toate timpurile, pentru mine, ramane tot Eminescu.
Copii i-au cinstit memoria prin serbari, recitaluri, eseuri si cate si mai cate.
Ai nostri copii, au avut fiecare ora lor cu Eminescu: Irina, la a XI-a - "Scrisoarea I", Ioana (clasa a VI-a) a recitat intr-o serbare, "Somnoroare pasarele", iar cel mic - clasa a III a- a citit "Colinde, Colinde" si "Ce te legeni...".
Asadar, de la mare mai mic, toti i-au celebrat ziua int-o mica masura. Caci marele poet roman poate fi citit la toate varstele, indragit de copii, recitat de indragostiti - sau de toti roamanticii; este cunoscut si recitat din memorie, din amintirile lor, de batranii nostrii - chiar daca au facut doar patru clase.
....
Si cum timpul mi-a oferit un ragaz, am citit o scurta proza eminesciana "Intaiul sarut" din care v-am dezvaluit doar primul fragment....prologul unei frumoase povesti de dragoste,dintre doi tineri, ajunsi la varsta cand perii albesc...
Citind aceasta povestire veti retrai parfumul unor ani trecuti, cand pudoarea era un sentiment firesc, cand dragostea si respectul sotilor unul fata de celalalt aveau o valoare nepretuita, casnicia afla loc de poezie, alinare, iar rodul dragostei lor era o nepretuita comoara!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Va multumesc de vizita!