Noi marturii despre Parintele Arsenie Boca

        "Intr-o zi de joi, dimineata, in vara anului 1973, am ajuns la Draganescu. Biserica era deschisa si nu erau credinciosi ca de obicei. Am intrat si am sarutat icoana de la tetrapod, apoi am ingenuncheat si am inceput sa plang, reprosandu-mi si zicand in gand: "De ce voi fi venit si eu aici? Sa ma vada si pe mine Parintele Arsenie cat de netrebnica si pacatoasa sunt?" Atunci am auzi o voce tunand din altar: "Cine-i mai, acolo, care plange si nu vrea sa vina?"

          Ne-am ridicat si ne-am indreptat spre Altar. Sotul meu, fiind preot, a intrat. Apoi, Parintele mi-a adresat si mie, zicand: "Hai si tu, sa-ti vad fata". Am dat la o parte, cu sfiala, perdeaua de la usa diaconeasca si l-am salutat. Parintele mi-a raspuns: "Ai fata luminoasa!"

            Apoi a inceput sa vina lume cu diverse probleme. Parintele ne spunea tuturor ca, pentru sanatatea femeii, e bine sa avem 3-4 copii. Daca nu nastem cati vin, pacatul cade pe cei care sunt in viata. Eu nu puteam sa suport ca din cauza mea sa sufere copiii. Avand patru copii, ma gandeam ca eu sunt bine... Dar cand a ajuns la mine, i-am aratat o fotografie de familie cu noi doi, cei patru copii si mama mea. Privind-o, mi-a zis: "Tu sa mai faci un copil". Am raspuns: "Daca va vrea Dumnezeu". Avusesem o problema cu o sarcina care s-a oprit din evolutie si nu stiam daca mai puteam naste. I-am marturisit acest lucru parintelui si dumnealui mi-a zis: "Tu sa traiesti viata normala, fie sa mori la datorie. Nici abuz, nici refuz si viata curate in timpul sarcinii". Apoi a zis:

"Ai grija si nu asculta sfaturile soacrei. Dar cinsteste-o  ca pe o mama". Mama zicea catre mine, cand vedea ca sunt insarcinata: "Nu vedeti cat va e de greu? Ce veti face cand vor fi mari?" Am reprodus si alte argumente, dar Parintele a zis, parca mahnit: "Ca sa traiti, mai, ca sa traiti!" Nu stiam ce vrea sa spuna atunci.

         Au urmat si alte incercari. Mergeam a Parintele si el imi repeta: "Viata normala, fie sa mori...". Dupa alte trei opriri in evolutie si o sarcina moarta (cu trei zile inainte in urma de a naste) m-am dus iar la Parintele. In ziua aceea Parintele nu vorbea cu nimeni. Totusi cu sotul a schimbat cateva vorbe. Eu I-am sarutat mana. Mai tarziu, plangand si rugandu-ma in gand, am zis: "Ajuta-ma Parinte Arsenie...". S-a oprit din lucru si s-a uitat la mine. In 8 mai 1978, aud o voce in somn:"Esti insarcinata!" Dupa vre-o saptamana, mi-am dat seama ca e adevarat. S-a nascut al cincelea copil, o fetita mai voinica decat toti. Apoi, in 1981 s-a mai nascut inca o fetita.

         Anii au trecut. Copiii cei  mari au fost toti la Parinte. Invatau foarte bine, aveau burse (bursa republicana sau bursa obisnuita). Fetitele mai mici au avut burse pentru strainatate, de cate trei luni. Mama a trait 92 de ani. Pana sa moara zicea tot timpul: "Am vazut puterea lui Dumnezeu!" Adica toti copiii mei au ajuns bine: fata cea mare, profesoara; o fata, medic; baietii, unul preot locotent colonel si celalalt arhiereu; o fata, cadru universitar si ultima nascuta inca studenta.

         In anul 2001, inainte ca cel de-al saselea copil sa-si termine studiile, sotul meu a fost victima unui atac de cord foarte grav. Doctorii nu i-au acordat nici o sansa de supravietuire. In disperarea mea am strigat si la Parintele Arsenie, spunandu-I: "Parinte Arsenie, eu te-am ascultat si am facut cum ai zis, acum ce fac? Ajuta-ma!" Minunea s-a intamplat. Sotul a fost salvat.

          Dumnezeu ne-a miluit pentru sfaturile si rugaciunile Parintelui Arsenie."

 

                               

     Povestita de Emilia Span, Sibiu si publicata in cartea

"Noi marturii despre Parintele Arsenie Boca"