Franturi din viata Sfintilor Apostoli Petru si Pavel

Picturi intruchipand pe Sfantul Petru si Domnul Iisus  in biserica Quo Vadis de pe Via Appia,Roma

      Si precum a crezut cu inima spre dreptate, tot aşa şi cu gura a mărturisit spre mântuire. Căci venind Domnul în părţile Cezareei lui Filip, a întrebat pe ucenicii săi: Cine zic oamenii că sunt? Şi i-au răspuns: Unii, loan Botezătorul, alţii Ilie, iar alţii proorocul Ieremia sau unul din prooroci. 
Şi iar a întrebat: Dar voi cine spuneți că sunt? 
       Atunci Simon Petru a răspuns în numele celorlalţi: Tu eşti Hristos, Fiul Dumnezeului Celui viu. Şi a lăudat Domnul acea adevărată mărturisire a lui zicând: Fericit eşti, Simone, fiul lui Iona, că nu trupul şi sângele ţi-au arătat ţie acestea, ci Tatăl Meu Cel din ceruri! 
       Şi într-acea vreme i-a făgăduit Domnul, ca să-i dea cheile împărăţiei cerului.

                                                                                                         sursa

sus: Crucea de la Colosseum, Statuia Sfantului Apostol Pavel
jos: Statuile in aur ale Sfintilor Apostoli Petru si Pavel din Muzeul Bazilicii San Pedro si Piata San Pedro

   "Credință este steaua care ne călăuzește prin necunoscut. Credința nu cade niciodată. Știu ca ea este ceva adevărat în sine, care nu trebuie dovedit. Înseamna sa cred ceva care nu pot susține cu argumente. Credința trece dincolo de înțelegeri, este superioara înțelegerii. Credința este ca aerul. Știu ca este acolo. Pot simți aerul cum se mișca în vânt, il vad cum îndoaie spicele pe camp și ridica valul pe mare. Dar nu pot tine aerul în palma, la fel cum nu pot tine credinta in palma. Credința înseamna încredere. 

      Noaptea, renunț la gândurile conștiente, ca sa pot dormi, încrezător ca dimineața ma voi trezi. Credință înseamna sa crezi. 

       Am pornit într-o călătorie importanta, crezând ca voi sosi la destinație teafăr. 

       Credința înseamna acceptare. Tot ce am avut odată e pierdut acum. Aceasta pierdere o primesc asa cum e, căci știu ca Iisus îmi promite un dar mult mai frumos decât luxul

 și aurul: darul vieții  fără de sfârșit.

      Credința a fost mesajul pe care Iisus ni l-a adus de la Dumnezeu. In Galileea, Iisus a vindecat prin credința. Într-adevăr, El i-a tămăduit doar pe aceia care aveau credința ca El poate face asta. Prin aceste fapte, Iisus este închipuirea credinței. El a murit având credința în planul și scopul Lui Dumnezeu, aceea ca Fiul Omului avea sa fie o jertfa în numele tuturor păcătoșilor, al rătăciților și al proscrișilor.

    Așadar, răstignirea a fost felul lui Dumnezeu de a arata cât de mult ii iubește pe oameni, atât de mult, încât L-a dat pe Însuși Fiul Lui, în semn de căința pentru păcatele 
fiecăruia dintre noi. Astfel, prin planul Domnului, Iisus a murit pentru toți de la cel umil pana la cel mai mare. Atunci, de ce Dumnezeu l-a înviat pe Iisus pe pământ?

     E atât de limpede: răstignirea a fost încercarea omenirii de a-l opri pe Dumnezeu din planul Lui cel minunat, care se înfăptuia prin Iisus. Învierea a fost încercarea lui Dumnezeu de a arata ca ceea ce e de Sus nu poate fi zădărnicit de voința omeneasca.

Întreaga viata a lui Iisus a urmat planul lui Dumnezeu. Când, la trei zile după ce a fost omorât, El s-a ridicat din mormânt și a venit în Ierusalim, întâi printre femei, apoi printre apostoli, apoi printre sute de oameni, toți acești martori au văzut cât de mare e puterea Domnului. Prin aceasta minune, prin izbânda lui Iisus asupra morții, Dumnezeu a arătat ca sufletul fiecărui muritor poate fi înviat. Moartea și învierea lui Iisus au deschis larg poarta spre viata veșnica, pentru toți care au credința."

       Saul se opri si ridica penita, cuprins de amintiri.

   fragment din Apostolul Pavel, de James Cannon