Manastirea Cocos, amintiri de suflet

     Undeva prin aprilie 2010, dupa Sfintele Pasti am purces la drum cu masinuta cea noua spre Tulcea; prima revizie pentru Symbolul nostru... Intentia a fost insa sa trecem si pe la Sfintele Manastiri aflate in imprejurimi: Cocos, Saon si Celic Dere caci de mult nu le mai vazusem. Si oricat de placute sunt bisericile din Constanta, nu regasesti acea pace si liniste tainca  ce salasuiesc din belsug in toate manastirile...

       Si ca sa legam cat mai bine placutul cu utilul, am ales intai sa mergem la Manastirea Cocosul, aflata la poalele Padurii Niculitel pentru a ne inchina si Sfintilor Mucenici de la Niculitel Zotic, Atal, Camsie si Filip, pe care ii sarbatorim astazi!

  Am urmat calea cea mai scurta...direct prin padure si pentru ca Cel de Sus le aranjeaza mai bine si mai frumos decat am vrea noi, s-a intamplat ca aceasta sa nu fie chiar asa scurta, caci dupa ploaie drumul forestier a pregatit o capcana pentru masinuta noastra noua de 1 an; la o groapa plina cu apa pe care am zis ca o trecem fara probleme, o craca s-a rasucit sub roti si a rupt filtrul de benzina... asa ca ramasi fara carburant am fost nevoiti sa parcurgem restul drumului pe jos.

    Poate ca altfel nu ne-am fi bucurat de linistea padurii,de cantecul pasarilor, de frumusetea florilor si a verdelui crud si inchinaciunea la Manastire ar fi fost prea in fuga. 
Asa, nevoiti de imprejurari am cerut adapost la Manastire, iar staretul binevoitor ne-a oferit gazduire peste noapte. 

     Am putut, astfel, sa fim  prezenti la vecernie, ne-am inchinat cu nadejde si fara graba Sfintilor Mucenici si ne-am rugat cu mai multa smerenie Bunului Dumnezeu pentru viata aceasta si pentru calatoria inceputa. Desi biserica nu este integral decorata pe interior cele doua abside si altarul sunt atat de frumoase incat e suficient sufletului sa se umple de pace si bucurie.

      A doua zi dupa ce ne-am clatit fata cu apa rece din curtea manastirii am lasat lucruile sa intre pe fagasul lor, de parca toate grijile ne fusesera luate peste noapte. Copii s-au bucurat de aerul curat si de curtea plina de flori ce inconjoara biserica, iar dupa slujba un calugar varstinic ne-a ospatat cu lapte cald si cozonac...

      Toate au un rost! Pentru noi, aceasta problema a lasat in urma doar amintiri placute, increderea ca toate sunt date spre mantuirea noastra, spre a fi mai plecati si mai smeriti in fata incercarilor.

      Slava Lui Dumnezeu pentru toate! Slava pentru incercarile date, caci se pare ca doar asa invat sa rabd, sa nadajduiesc si sa sper; sa inteleg ca oricate am incerca sa facem in viata aceasta nu depinde de noi decat in mica masura sa reusim, sa realizam tot ceea ce ne propunem!

 ***

      Veniti toti credinciosii sa laudam pe Zotic, pe Atal, pe Camasie si pe Filip, Mucenicii lui Hristos, care au propavaduit adevarata credinta si au primit cununa cereasca.

    Iar Voi, fericitilor, cei ce aveti indrazneala catre Dumnezeu, din toate nevoile sloboziti-ne pe noi care strigam:

   Bucurati-va, Sfintilor Mucenici, rugatori fierbinti pentru sufletele noastre!

    O, Prea Fericitilor Mucenici ai lui Hristos: Zotic, Atal, Camasie si Filip, rugati-va Preamilostivului Dumnezeu pentru Biserica noastra dreptmaritoare si pentru poporul cel credincios 

ca sa dobandim prin rugaciunile voastre indurare, pace si har, 

spre a canta impreuna cu voi acum si in veacul viitor: Aliluia!

                 La plecare am admirat poarta de lemn sculptata cu hramul Manstirii Sfanta Treime, caci sosirea ne-o facusem prin curtea din spate a manastirii...

     
    Ajunsi la Tulcea ne-am oprit la frumoasa biserica cu hramul Sfantul Nicolae si ne-am bucurat de parcul scaldat in culori de primavara!