Un om maret si mare in adevaratul sens al cuvantului, un urias al acelor vremuri; asa este descris de Meletie Atineul, scriitorul istoriei bisericeşti. Dar pe cat era de infricosator la trup pe atat era de mare si nobil sufletul sau. Pe multi i-a intors cu vorba blanda si purtarea linisitita la Dumnezeu, i-a invatat sa se lepede de inchinarea la zei si a patimit chinuri greu de inchipuit la ordinul imparatului Dechie, aflat la imparatia Romei 2 ani, pe la anul 250 dupa Hristos.
Tocmai pentru infatisarea sa vroia imparatul sa-l aduca la credinta pagana, spre a-i fi de folos in cetate si a-l pune conducator peste armate; insa Sfantul simtind Chemarea divina nu a lepadat in nici un fel crezul sau si a reusit sa stea drept si nevatmat de multele incercari, pana cand, imparatul furios a hotarat sa-i fie taiat capul. Chemand pe Dumnezeu in ultimile ceasuri, Sfantul Hristofor a rugat pe Bunul Dumnezeu ca toti cei aflati in primejdii si in nevoi, de-i vor pomeni numele, sa fie ascultati si ajutati; iar trupul sau, a rugat sa fie impartit pentru a pazi cu Sfintele Moaste orasele si oamenii ce cred in Dumnezeu.
Un Sfant drag, ce imi inspiria blandete si curaj, pe care Leon Magdan reuseste atat de frumos sa-l prezinte copiilor in cartea sa: "Povestiri cu Sfinti pentru copii cuminti". De aceea, doresc sa postez si pentru ei (ori pentru cei ce purtati ascuns un suflet de copil) povestirea ce urmeaza:
Dorinta Sfantului Hristofor
<< Demult, tare demult, pe vremea cruzilor imparati romani, traia un om inalt si puternic cum nu se mai vazuse. Dar pe cat de fioroasa era infatisarea sa impunatoare, pe atat de bland si curat ii era sufletul. Dorinta sa cea mai mare, era sa ii slujeasca celui mai puternic imparat si umbalse din imparatie in imparatie si din cetate in cetate, cautandu-l pe cel mai mare stapan. Dar inima nu-l tragea sa ramana la vreunul dintre acestia pentru a-l sluji. Asa se face ca uriasul nostru traia la marginea unui rau peste care nu era nici un pod. Iar slujba sa, pe care de buna voie si-o alesese, era sa-I treaca pe calatori apa, tiandu-i in spate sau purtandu-i in brate. Era atat de puternic incat ii ducea cu tot cu bagaje si fiind atat de inalt, pasea prin apa raului fara grija, spijinandu-se doar in toiag.
Intr-o zi, insa, la rugat un copil sa-l treaca apa. Sfantul l-a urcat de indata pe umerii sai si a pornit prin apa raului. Dar cu fiecare pas, pruncul parea mai greu, si tot mai greu, incat puternicul trup al uriasului incepea sa se inconvoaie sub atata povara. Ba la un moment dat a simtiti chiar ca e cat pe-aci sa se-nece, caci pentru o clipa a intrat cu totul sub apa. Aproape sleit de puteri, a ajuns pe malul celalalt, fara sa poata intelege taina acestei intamplari. Copilul, insa, L-a privit cu blandete si I-a spus ca El este chiar Iisus Hristos, Cel care poarta cu El greutatea intregii lumi. I-a multumit apoi uriasului ca L-a purtat dincolo de rau si I-a spus ca de atunci inainte numele lui va fi Hristofor, ceea ce inseamna "Purtatorul lui Hristos". Si inainte sa plece, Mantuitorul I-a mai spus sa-si infiga toiagul in pamant si astfel v-a vedea ca tot ceea ce I-a spus este adevarat. Hristofor, uimit de aceasta intamplare a facut asa cum ii spuse copilul. Iar a doua zi dimineata, mare i-a fost mirarea sa vada ca toiagul sau a inverzit, semn ca totul fusese adevarat. Acum intelegea ca atunci can apa raului ii trecuse peste crestet, de fapt el fusese botezat.
De acum era crestin si, in sfarsit dorinta i se implinise: era in slujba Celui mai mare, mai puternic si mai bun stapan, Dumnezeu.
Sfantul Hristofor este ocrotitorul calatorilor. De asemenea, crestinii I se roaga si pentru a fi protejati de inundatii, revarsari de ape si furtuni.>>
Cu multumiri, domnului Leon Magdan
<< Doamne Dumnezeule, Atotţiitorule, mulţumesc Ţie, că întru toate mi-ai ajutat şi ai ruşinat pe vrăjmaşul meu, împreună cu slujitorii lui. Te rog şi acum să stai lângă mine, preabunule Doamne, şi primeşte în pace sufletul meu, numărându-mă pe mine împreună cu cei mai de pe urmă robi ai Tăi şi dă şi prearăului Dechie vrednică plată a păgânătăţii lui, ca să se muncească, după dreptate, de diavoli, cărora le slujeşte. Incă mă rog bunătăţii Tale, Impărate Atotputernice, ajută creştinilor acestora şi tuturor celorlalţi, care se află în tot locul stăpânirii Tale şi îi izbăveşte pe dânşii de toate smintelile diavolului.
Dă, Doamne, trupului meu darul ca să izgonească pe diavoli şi unde s-ar afla vreo părticică din moaştele mele, să nu vatăme locul acela nici foametea şi nici vreo grindină sau vreun lucru de scârbă să nu se întâmple acelui ce va avea la sine vreo parte cât de mică din moaştele mele. Iar pe câţi săvârşesc praznicul pătimirii mele şi citesc viaţa mea, păzeşte-i întregi şi nevătămaţi, ca să Te slăvească pe Tine, Doamne, Cel preabun, căci bine eşti cuvântat în veci. Amin".
Astfel rugându-se, s-a auzit glas din cer, zicându-i:
„Toate câte ai cerut de la Mine, le voi săvârşi pe deplin, ca să nu te mâhnesc nicidecum; încă şi aceasta îţi zic: Dacă cineva se va afla într-o nevoie oarecare şi Mă va chema pe Mine, pomenind numele tău, degrabă îi voi da ajutor. Deci vino, bucurându-te, să dobândeşti bunătăţile şi bucuria, care ţi-am gătit ţie!" >>
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Va multumesc de vizita!