Azi, mi-am provocat elevii cu un eseu: DOAR MAMA. Ma asteptam sa reactioneze cu entuziasm si bucurie la ideea de a aduce un omagiu mamei, dar din pacate nu a fost asa. Termenul de realizare e destul de lung - 1 Martie, cerintele modeste (originalitate, creativitate, empatie, exprimare corecta, minim 20 de randuri), secretul asigurat...nu vor fi citite si premiate decat 3 dintre eseuri...
La prima vedere putini doritori, insa trag nadejde ca numarul lor sa se inmulteasca caci sunt convinsa ca fiecare copil, tanar ar avea de spus ceva frumos despre mama lui. Daca acum sunt mai saraci in cuvinte sper sa existe in sufletul lor pretuirea, dragostea si respectul fata de fiinta care le-a dat viata, ii creste si ii ocroteste.
M-a pus pe ganduri un text care l-am primit de curand pe email; desi amuzant in mare parte e adevarat:
Ce credem că ştie mama?
La 4 ani - Mama ştie tot.
La 8 ani - Mama ştie multe.
La 12 ani - Mama nu ştie tot.
La 14 ani - Mama mea nu ştie nimic.
La 16 ani - Mama mea ? Ce ştie ea ?...
La 18 ani - Bătrâna asta a copilărit cu dinozaurii...
La 25 de ani - Posibil ca Mama să ştie ceva despre asta..
La 35 de ani - Înainte de a decide, vreau să mă sfătuiesc cu Mama.
La 45 de ani - Precis ca Mama poate să mă îndrume...
La 55 de ani - Ce-ar fi făcut Mama în acest caz ?
La 65 de ani - De-aş fi putut să vorbesc despre asta cu Mama...
Gustav Klimt , Mama si copil
Nicol din pacate mamele adeseori sunt foarte ocupate si nu mai au timp sa-si mangaie odraslele...
RăspundețiȘtergereUnele sunt la servici (cazul meu) altele sunt plecate, altele sunt neinteresate, altele sunt obosite,altele sunt satule,altele sunt...iar copiii sau schimbat si ei ...parca au crescut cu telecomanda nu?
Postarea ta raspandeste adevar si tristete...cu alte cuvinte realitatea.