Ce bucurie dupa zilele reci si ploioase sa poti iesi iar la malul marii, in bataia vantului caldut de toamna si a brizei ce aduce dinspre mare miros de scoici si alge.
Nu eram singurii plimbareti, insa Ema a avut noroc sa gaseasca o plaja doar pentru ea, fara alti catei care sa ii dea tarcoale, putand sa alerge in voie dupa pescarusi, sa miroasa scoicile aduse de mare dupa furtuna!
Copii au construit o inghetata uriasa intr-o "cupa" de baliza rupta in doua, eu am alergat putin, concurand cu Ema fara a avea sansa de castig, iar mama, a admirat linistita, ca o bunicuta obosita de ani, marea, soarele, copiii, valurile...
Va ofer in dar, de la mare, cateva "carti postale",
si frumoasele versuri eminesciene ale poeziei "Dintre sute de catarge"...
"Dintre sute de catarge
Care lasă malurile,
Câte oare le vor sparge
Vânturile, valurile ?
Dintre păsări călătoare
Ce străbat pământurile,
Câte-o să le-nece oare
Valurile, Vânturile ?
si frumoasele versuri eminesciene ale poeziei "Dintre sute de catarge"...
"Dintre sute de catarge
Care lasă malurile,
Câte oare le vor sparge
Vânturile, valurile ?
Dintre păsări călătoare
Ce străbat pământurile,
Câte-o să le-nece oare
Valurile, Vânturile ?
De-i goni fie norocul,
Fie idealurile,
Te urmează în tot locul
Vânturile, valurile...
Nenţeles rămâne gândul
Ce-ţi străbate cânturile,
Zboară vecinic, îngânându-l
Valurile, vânturile.”
Cu drag, Nicol
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Va multumesc de vizita!