A doua zi de Pasti, pe pajiste

     Cum trece timpul...anul trecut, in noaptea de Inviere, tristi, deznadajduiti si cu aripile taiate inaintam catre Sfantul Mina pentru a primi Lumina Invierii. Durerea din suflet inca mare - la gandul ca nu vom auzi predica si cantarea acestei sarbatori minunate din glasul si sufletul parintelui - ne facea sa inaintam cu greu. Am stat la slujba adunati dar in acelasi timp parca parasiti incercand sa fim patrunsi de bucuria Invierii Domnului. Aceasta a venit insa abia a doua zi:  Sfintele Pasti, in 2013

Pe pajiste, familia Tavitian ne-a intampinat cu oua rosii si cozonac;
9 Mai 2013



       Si iata, ca a trecut un an. Asa cum ne spunea Parintele Nicolae, mai puternici, mai plini de nadejde, caci aceasta incercare ne-a apropiat mai mult, a transformat o familie mare intr-una mai mica dar mai unita. Acum sufletele au primit cu bucurie Invierea, caci stim ca nu suntem singuri in aceasta incercare.

 

  Ne avem unii pe altii, il avem pe parintele Nicolae in mijlocul nostru, pe pajiste - al doi-le loc de rugaciune, dupa rugaciunea din biserica - Lacasul lui Dumnezeu.

        Si nu ne mai temem, caci  asa cum spune Domnul Iisus: "Acolo unde sunt doi sau trei adunati in numele meu, acolo sunt si Eu in mijlocul lor. Eu cu voi sunt - Trup si Sange-in toate zilele pana la sfarsitul veacurilor."