"Conceptia de mantuire crestina tocmai asta este, suferinta.Nu in sensul de a ne inhama singuri la carul prigonirilor si nu stiu mai ce. Insa, daca sustinem adevarul fara discutie ca incepi sa suferi aparandu-l. Pentru ca sunt o serie intreaga de insi cum ne-a aratat istoria tuturor timpurilor, care stiu sa prigoneasca, stiu sa se afirme pe sine, jertfind fara mila pe altii.
Vedeti, omul trebuie sa inteleaga ca invatatura primeste uneori aspect de paradox pentru ca invatatura intreaga crestina este in parabole si paradox. Tocmai pentru suferinta. Aici trebuie sa vezi biruinta. Sunt foarte convins ca poporul roman va avea o misiune istorica. Neaparat biblica. Luat asa cu ingaduinta , comparandu-l cu toate popoarele, este cel mai adaptabil prin fire, prin mosi si stramosi, biblic, in sesul ca, poporul acesta, de la nastere a suferit si sufera inca din partea dusmanilor. Si el totusi se mentine si-n plus a nascut atatea valori. Un Eminescu in literatura, Brancusi in sculptura, Enescu, considerand ca arta, poezia este o proorocire, la urma urmei. Nu trebue neglijate aceste realitati. Tocmai in aceasta suferinta sta renasterea viitoare.
Dar suferinta asta, se intreaba omul obisnuit, se termina? Dar nu se pune intrebarea chiar asa, caci te-ar descuraja si te-ar putea birui. Pe mine credinta m-a ajutat sa nu ma clatin duhovniceste, sa nu ma tem de lanturi si palmuiri.Daca toate chinurile asta sunt acceptate fara cartire, devii un Dumnezeu (dupa har), pur si simplu. Cand esti in astfel de situatii gele, esti ca un Dumnezeu inlantuit.
<<Omule, de tine depinde tot ce-i in afara de tine!>>
Si nedreptatile si saracia, si deznadejdea.
Invata sa ai mereu un zambet ascuns in inima. Incearca sa descoperi in tine forta dominanta, sa canti si sa imprastii in dar singura valoare care ar face sa se poata cunoaste oamenii, omul si Dumnezeul din om - armonia."
Asa ne invata Parintele Arhimandrit Arsenie Papacioc: sa fim tari, sa ne ducem crucea cu demnitate si sa invatam sa fim crestini pentru a ne mantui. Aceste cuvinte de folos le-am regasit in cartea "Vesnicia ascunsa intr-o clipa".
Fiind prigonit si batjocorit in inchisoare continua sa fie un duhovnic adevarat pentru cei aflati in preajma, un urmator al lui Hristos:
" Nu putem sa nu avem drept exemplu suferintele Mantuitorului, extrordinare, raportat si la calitatea Persoanei, a Sfintilor sau a mucenicilor, pentru ca noi nu putem fi ei. Da, suferinta are o valoare adevarat necuprinsa de mintea omeneasca. Si , bineinteles, constient ca suferi pentru adevar, pentru conceptiile tale verificat ca bune, crestine, este de mare folos si de o mare bucurie sufleteasca. La Dumnezeu nu este lucru cu o masura omeneasca, ci urmareste cu orice chip suspinarea inimii noastre, care face cu mult mai mult decat o nevointa obligatorie, sau de tipic. Depinde foarte mult de calitatea <<suspinarii>> acesteia.
....
Gandeam asa:
<<Am fost cinstit in viata mea, dar nu-i destul; trebuie sa te rastignesti!>>
Si am spus de multe ori:
<< Sa mori si sa inviezi in fiecare zi! Daca nu stii sa mori, sa n-ai nadejede in inviere!>>
Asa sa ne ajute Dumnezeu, sa facem dupa sfaturile si invataturile date!
Binecuvanteaza Sfinte Parinte Arsenie si te roaga pentru noi pacatosii!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Va multumesc de vizita!