Se vede ca primavara isi face simtita prezenta...caci parcul unde merg impreuna cu cei mici dupa ore e vesel si animat de glasuri de copii; alearga asemenea miluseilor pe camp, altii mai cuminti stau la locul amenajat cu nisip si fac castele, placintele, ori forme...daca unele mamaici mai vrednice au adus in sacosa formele de plaja!
In amalgamul de copii de toate varstele - incepatori in ai mersului, prescolari, ori scolari pana la clasa a IV- a, se disting doua fetite gemene, blondine, in jur de 4 ani care deseneaza pe astfalt.
Sunt atat de pasionate de ceea ce fac, asemenea pictorilor care astern cel mai frumos peisaj pe sevalet.
Dar ce ma uimeste mai mult este rabdarea si atentita acordata de mamica lor, care le urmareste jocul cu atentie, le ajuta, le da replici la inventiile lor...Una din fetite umbla in sosete pe astfalt, sta in genunchi si pantalonii verzui sunt acum deja pastelati...iar ea nu este afectata de nici un fel! Mai rar asa mamica, imi zic in sinea mea!
 |
| Ioana, jucandu-se cu Briana si Tudor |
Sunt atat de pasionate de ceea ce fac, asemenea pictorilor care astern cel mai frumos peisaj pe sevalet.
Dar ce ma uimeste mai mult este rabdarea si atentita acordata de mamica lor, care le urmareste jocul cu atentie, le ajuta, le da replici la inventiile lor...Una din fetite umbla in sosete pe astfalt, sta in genunchi si pantalonii verzui sunt acum deja pastelati...iar ea nu este afectata de nici un fel! Mai rar asa mamica, imi zic in sinea mea!
In timp ce imi privesc copii, un baietel trece in fuga cu un castron in care a facut o placinta din noroi, decorata cu frunze si scoici; e tare incantat si cred ca vrea sa i-o arate bunicii aflate ceva mai departe...
E fascinant sa le urmaresti joaca inocenta si sa-i privesti, asa veseli, mangaiati de razele soarelui, caci simti o mare liniste si detasare de toate grijile!
 |
Pot spune ca saptamana aceasta am avut noroc! Avand 2 clase in practica am reusit sa iau copii de la scoala (pe Stefan, clasa I-a si Ioana, clasa a IV-a), si ma simt de parca sunt in vacanta de primavara datorita timpului petrecut alaturi de ei!
O alta incantare a parcului sunt porumbeii, care abia astepta sa vina copii in parc pentru a-i hrani cu batoane si biscuiti!
Si nelipsitul Max, care isi face runda de pranz, asteptand prietenii dornici sa ii arunce mingea...Max e cu un an mai mare ca Stefan, 8 ani!
 |
Sa ai si in continuare saptamani la fel de frumoase!
RăspundețiȘtergerePoti prelua linistita leapsa pe blogul tau, te invit cu placere si cu mare drag.
Scuza-ma ca din graba nu m-am gandit si la tine din prima, omit mereu multe din fetele care imi sunt asa de dragi, dar sper sa ma revansez cu alte ocazii. Pana atunci leapsa e a ta!