Azi, mi-am pus in gand sa va scriu o poezie!Desigur ca nu a mea; a trecut vremea cand aripile tineretii ma faceau sa visez cu ochii deschisi, sa privesc pe geam si sa rasara in minte versuri, si chiar in rima...
Da! Visam cu ochii deschisi chiar si in timpul anumitor ore;acum pot s-o spun ca nu-mi mai supar profesori;chiar ar trebui sa fiu mai ingaduitoare cu elevii mei la capitolul acesta!
Asadar, sa revin la ce mi-am pus in gand -animata putin de bucuria ca am 7 prieteni care au devenit membri ai blogului - si sa scriu o poezie care mi s-a parut atat de sensibila si potrivita cu starea pe care mi-o doresc si eu de multe ori, mai ales acum in perioada postului!
Ea ii apartine ieromonahului Ion Bute de la Manastirea Sfantul Ioan Casian, si a fost culeasa din cartea Misterul florii albe de crin.
Euharistie
Lasa sa impodobim cuvintele
cu cuprinsuri albe de tacere,
lasa sa adapam tacerile pe culmi
cu vorbe surazatoare,
tot atatea ganduri parguite
de lumina din inalt.
Hai sa rasara tacerea
ca linistea pamantului,
ca floarea ce-si tainuie mierea,
ca aurora cuvantului,
potir cu poleire de suspine ascunse,
potir in care asteapta ofranda gand omenesc
sa se-ntrupeze in el cuvantul ceresc.
Sper sa nu se supere parintele, pentru aceasta postare, caci dorinta mea, e de a trimite mai departe mesajul de suflet pe care l-a surpins atat de frumos!
Binecuvanteaza parinte sa ne fie de folos!
Sper sa va placa: http://www.youtube.com/watch?v=Voq36FoSMA0
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Va multumesc de vizita!