Din viata Sfintilor Apostoli Petru si Pavel

      Despre viata Sfintilor Apostoli s-au scris multe carti si probabil tot nu s-au cuprins cu de-amanuntul toate intamplarile pe care le-au trait in munca lor titanica de increstinare. Vieti daruite Lui Hristos, o munca mesianica de increstinare a popoarelor intalnite in drum. In cele trei calatorii a ajuns din Ierusalim pana la Galileea, Antiohia, Cipru, orase din Asia mica, pana in Tracia, Macedonia, Tesalia, Creata. Toate orasele mai mari sau mai mici de la tarmul Marii Mediterane( din Turcia si Grecia de azi) pana in Italia, la Roma fiind si ultima calatorie, ce a captivitatii.

   Cum s-ar putea cuprinde intr-o carte atatea momente, efortul, prigoana suferita, capriciile drumurilor pe mare ori uscat? Din Sfanta Evanghelie si Epistolele scrise de Apostolul Pavel- 14 la numar, s-au putut desprinde principalele evenimente, care apoi au fost descrise pe larg, prin eforul si imaginatia unor scriitori dedicati, franturi din viata acestora....
    Din cartea "Apostolul Pavel" de James Cannon am ales un fragment deosebit, cel care reda efortul constructiei primei biserici cresinte la Corint:

     <<Dimineata vorbea in casa ce le era biserica, in mare agora a orasului, in piata de carne, in piata de peste, la docurile aflate in apropiere de Lechaion. La amiaza se grabea spre casa lui Justus sa ii intalneasca pe zidari si pe tamplari sa lucreze mai cu sarg la construirea bisericii, dar si ca sa discute cu viitorii preoti si diaconi din clasele lui Timotei. la sugestia Priscilei, deschisese o noua scoala pentru diaconi femei si o ruga sa se ocupe de ea. Merse printre saraci, daruindu-le speranta, apoi printer cei bogati, ca sa ii convinga sa le dea de lucru saracilor, sa-i hranesca si sa-i adaposteasca.

Sfantul Apostol Pavel predicand in Corint, sursa

   Dupa-amiaza si seara lucra in atelierul de facut corturi ca sa-si castige painea. Noaptea  scria sfaturi pentru bisericile din jur, pe care siluan, le fondase in Megalopolis, Patra si alte orase care se aflau la sud de Corint. Manca putin si dormea si mai putin.

   - De ce atata zel? il intreba Priscila pe Pavel intr-o noapte, cand ea si Acvila stateau la masa impreuna cu Siluan si Timotei.

   - Nu intelegi? Pentru prima data, miscarea cresitna poate merge mai departe intr-un oras unde nu ne ataca nimeni pe fata, nici Roma, nici evrei, nici un alt cult manat de cine stie ce mit grecesc. In Corint suntem liberi prin chiar ordinul proconsulului. De cate ori nu am stat in  pietele publice ale altor orase si am propovaduit vestea cea buna a lui Iisus Hristos, doar ca sa vina vreun soldat roaman care sa indrepte spre mine sabia si sa porunceasca: "Opreste-te! Perturbi linistea!" Nu si aici. Corintul ne-a deschis bratele. Intreaga Achaia e pregatita sa ne primeasca. Gallio ne-a oferit libertate iar asta ne da prilej sa aducem pe mai multi la Hristos. Trebuie sa ne folosim de asta!>>

 

     Depre Cel ce a fost temelia bisericii, Piatra pe care Domnul Hristos a ales-o sa stea la baza bisericii intregii crestinatati am ales un fragment din cartea Qvo vadis; un moment emotionant, in care Sfantul Petru are o intalnire cu Domnul Iisus, o revelatie care il va determina sa se intoarca la Roma, unde v-a fi rastignit pe cruce pentru drepata sa credinta:

 

<< Dupa ceva vreme, Petru isi duse palma stresina la ochi si adauga:

- Vine un om spre noi in lumina soarelui.

La urechile lor nu ajungea nici cel mai mic zgomot de pasi. Imprejur domnea tacere deplina. Nazarius vedea doar copacii tremurand in departare, de parca-i misca cineva, si stralucirea ce se revarsa peste campie. De aceea, se uita mirat spre Apostol.

- Rabi, ce ai? intreba nelinistit.

 Petru scapa din mana toiagul de calatorie. Privea mereu inainte cu buzele intredeschise, iar pe fata i se intiparise tulburarea, bucuria, extazul. Deodata, se arunca in genunchi cu bratele intinse, iar din gura i se smulse strigatul:

- Iisuse Cristoase...

  Si se pravali cu fruntea in tarana, vrand parca sa sarute picioarele cuiva.

  Intr-un tarziu, in tacerea din jur se auzira cuvintele batranului, intrerupte de suspine:

  - Quo vadis, Domine? / Unde te duci, Doamne?

 Nazarius nu auzi nici un raspuns, dar la urechile lui Petru ajunse un glas trist si dulce:

- De vreme ce tu parasesti poporul meu, ma duc la Roma, sa ma rastignesc a doua oara.

   Apostolul amutise incremenit cu fruntea in pulbere. Nazarius credea ca lesinase ori murise, dar batranul se ridica, in cele din urma, isi lua toaigul cu mainile tremuratoare si porni fara o vorba inapoi, spre cele sapte coline ale orasului.

   Vazand aceasta, flacaul repeta ca un ecou:

 - Quo vadis, Domine?...

 - La Roma, raspunse incet Apostolul.

   Si se intoarse.

  Pavel, Ioan, Linus si ceilalti credinciosi il intampinara uluiti si infricosati....Petru se multumi sa le raspunda bucuros si linistit:

 - L-am vazut pe Domnul!

      Si, in aceeasi seara, se duse la cimitirul de la Ostrianum sa predice si sa-i boteze pe cei care voiau sa se scalde in apa vietii.


     De atunci, veni aici in fiecare zi, urmat de o multime tot mai numeroasa. Parea ca din fiecare lacrima a mucenicilor se nasc noi credinciosi si fiecare geamat din arena se rasfrange ca un ecou in mii de piepturi. Cezarul inota in sange, Roma si intreaga lume pagana isi faceau de cap. Dar cei satui de nelegiuiri si nebunie, cei calcati in picioare, sarmanii, toti cei asupriti si nenorociti veneau sa asculte istorisirea despre Dumnezeul care se lasase crucificat din dragoste pentru oameni, pentru a le rascumpara pacatele.

    Gasindu-L pe Dumnezeu si fiindu-le ingaduit sa-L iubeasca, aflau astfel ca lumea de pana atunci nu putuse da nimanui - fericirea si dragostea.



Via Appia, sursa

     Petru intelese ca nici Cezarul si nici toate legiunile nu vor infrange adevarul viu, iar lacrimile si sangele nu-l vor ineca, izbanda lui incepand abia de acum incolo. Intelese, de asemenea, de ce Cristos il intoarse din drum. Iata ca aceasta cetate a inganfarii, a crimei, destrabalarii si puterii incepea sa intre in stapanirea Lui acum, de doua ori resedinta, de unde avea sa indrume lumea trupurilor si a sufletelor.>>

 

 

Cei ce sunteţi între apostoli mai întâi pe scaun şezători şi lumii învăţători, Stăpânului tuturor rugaţi-vă, pace lumii să dăruiască şi sufletelor noastre mare milă.


La Multi Ani, crestini ce purtati numele sfintilor apostolic!
Va doresc sanatate, putere de munca  si o viata frumosa cu impliniri si reusite!