La 3 ani dupa trecerea la cele vesnice, Parintele Arsenie Papacioc ramane alturi de noi prin invataturile si vorbele desprinse din suflet, pastrate in mii si mii de randuri, in cartile scrise de-a lungul vietii, ca o mostenire pentru generatiile de acum, care l-au cunoscut dar si cele ce vor urma!
Asemenea Parintelui Iustin Parvu, Parintelui Arsenie Boca si a altor parinti "nesfintiti" de biserica, acastia raman pentru noi lumini in intunerciul vietii zbuciumate pe care o ducem, ne sunt alaturi cand ne rugam si ne aduc pe fagasul cel bun daca vrem sa avem urechi de auzit si ochi sa vedem. E suficent sa deschidem o carte cu insemnarile acestora si vom afla raspunsuri pentru ziua de azi, pentru lumea in care traim....
Ma scuzati de interventie si las randurile parintelui Arhimandrit Arsenie Papacioc din cartea "Vesnicia ascunsa intr-o clipa" sa va aline sufletul si mintea:
"Pe mine, credinta m-a ajutat sa nu ma clatin duhovniceste, sa nu ma tem de lanturi, de palmuiri. Daca toate chinurile astea ar fi aceptate fara cartire, devii un Dumnezeu (dupa har), pur si simplu. Cand esti in astfel de situatii grele, esti ca un Dumnezeu inlantuit. <<Omule, de tine depinde tot ce-i in afara de tine!>>. Si nedreptatile, si saracia si deznadejdea. Invata sa ai mereu un zambet ascuns in inima! Incearca sa descoperi in tine, forta dominanta, sa poti sa canti si sa imprastii in dar singura valoare care ar face sa se poata cunoaste oamenii, omul si Dumnezeu din om - armonia.
Acolo unde nu-I Hristos, este o mandrie umilita. Cel mai mare urat posibil de care trebuie sa scapam este mandria.<Sa ma vorbeasca lumea de bine, sa nu ma barfeasca!>>
Nu conteaza asta. Totdeauna trebuie sa ne gandim ce parere are Dumnezeu despre noi, nu lumea. Caci asta a taiat zborul multor valori din Romania. Romanii trebuie sa inteleaga ca nu se poate fara cruce. Suferinta-i un dar de la Dumnezeu... <<Te-am umilit, popor roman ca sa te pot inalta!>> Dar nici unui mucenic din alte neamuri nu i-a fost mai frumoasa cununa decat a mucenicilor nostri. Un Horia, care a infruntat imparatii, care s-a luat la tranta cu Imperii, toti au ascuns in cojoacele lor mitoase o inima de erou. Omul fuge de suferinta ca un las. Noi nu zicem sa o cauti, dar daca a picat peste tine, biruieste-o!
Valoarea desavarsita a incununarii este daca ai fost si umilit. Mantuitorul a suportat nu numai durerea fizica ci si umilinta, care era la maxim, dezbracandu-L, batjocorindu-L, Dumnezeu fiind, nevinovat fiind. Diferenta intre drama si tragedie e ca in drama eroii biruiesc, iar in tragedie eroii sunt infranti. Noi nu avem tragedii. Avem numai drame. Eroii nostrii au biruit, toti!
Valoarea desavarsita a incununarii este daca ai fost si umilit. Mantuitorul a suportat nu numai durerea fizica ci si umilinta, care era la maxim, dezbracandu-L, batjocorindu-L, Dumnezeu fiind, nevinovat fiind. Diferenta intre drama si tragedie e ca in drama eroii biruiesc, iar in tragedie eroii sunt infranti. Noi nu avem tragedii. Avem numai drame. Eroii nostrii au biruit, toti!
Dovada este ca Mantuitorul, Care este de-a dreapta Tatalui, a zis:
<< Mi S-a dat toata puterea in cer si pe pamant!>>
Si a mai zis ceva, ce ne priveste direct:
<<Indrazniti! Eu am biruit lumea!>>
O pasare n-ar putea zbura, sa stiti, daca n-ar sti incotro se indreapta cand intinde aripile. Ea stie unde pleaca. Altfel n-ar intinde aripile. Ar sta pe soclul sau, in sfarsit, pe crenguta ei. Dar pleaca pentru ca se duce undeva. Si atunci nu poti sa mergi daca nu ai aceasta libertate totala in tine spre Dumnezeu, daca nu stii unde pleci."
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Va multumesc de vizita!