Un frumos portret al Parintelui Arsenie realizat de Mihai Radulescu, am descoperit in cartea "Vesnicia ascunsa intr-o clipa". Mi-a placut asa mult, parca l-am vazut in fata ochilor asisderea, asa cum mi-a ajutat Bunul Dumnezeu sa il vad si sa ii fiu aproape de cateva ori, incat m-am gandit sa il transcriu pentru cei cei l-au cunoscut, ori il poarta in suflet:
"Staretul, Parintele Arsenie, mi se infatisa ca o silueta fara pereche, dupa cum nepereche ii era si duhul aprins de o dragoste pentru semeni rar intalnita. De statura nu era prea inalt, cu madularele firave si marunte, pielea ce ii imbraca putina carne lasa sa se stravada prin ea mai dihai decat hartia de lac. Unghiile, la fel de transparente, atat de subtiri ii acopereau varfurile degetelor cat numai sa schimbe rosul sangelui in trandafiriu. Ochii sai senini, luminosi sau scanteietori, dupa simtamantul talmacit, ingaduiau si ei sa I se urmareasca launtrul, Acela de nepipait, de nespus in cuvinte, indulcit de mierea prea multului har, cand zvacnitor in inalt, cand plutitor si niciodata inecat in malul unde de impleticim noi cestilalti.
Fata, umerii, pieptul, ba chiar si pantecul, sub centura-i grea, cu insemnele lui Alfa si Omega pe catarama de metal, ii erau adiati de o barba de neimitat de vreun peruchier de pe pamant. Lata cat cuprinde, lunga cum nu s-a mai vazut, ezita intre alb, negru si carunt; mereu o cutreiera boarea, o rasfira, o involbura, o zvarlea catre spate, o readucea inainte; totul ei canepiu avea un suflu propriu, o existenta de sine, un mod de a petrece prin lume de o originalitate netulburata. Ea desena in vazduh intrebari indreptate catre neclintirea brazilor; ea suguia cu norii nestatornici; ea se induiosa asupra firavelor ace verzi ale ierbii zdrobite; ea se mira de statornicia stancilor. Lucurile stateau ca si cand parintele Arsenie ar fi vietuit cu firea dimprejur; dumnealui, adancit in Rugaciunea inimii, pe cand schimba vorbe cu cel din fata sa. Si niciodata nu puteai jura care il stapanea, intrecandu-l in taria vointei, pe celalalt: <<Maria>> sa barba sau smeritul ieromonah si de partea cui inclina mai plina de indurare, de iertare si de intelegere, iubirea Divina.
Cat despre darul preacuviosului Parinte Arsenie de a cuvanta, de a incalzi sufletele, de a-si imprumuta putina, insa atat de viguroasa lui energie acelui cu care se confrunta, aceste puteri cu care era inzestrat il distingeau intre toti iubitorii Sfintei Fecioare, tocmind din infocatul Sau slujitor un cavaler neasemuit si nemaibanuit in zilele noastre."
foto: Cristina Roncea
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Va multumesc de vizita!