Romanticile versuri ale lui Alecsandri sunt rodul puternicei afectiuni purtate Elenei Negruzi, de care s-a innamorat la o serata, cand a auzit-o cantand. Dragostea lor prinde contur pe la 1844, insa romanta si parfumul ei suav sunt sporite de locurile pitoresti pe care le vor cutreira impreuna, datorita afectiunii pulmonare a frumoasei si emancipate doamne. Napoli, Venetia, Florenta, Roma sunt cateva din locurile pe unde au pasit amandoi in 1847, orase in care dragostea a prins aripi, iubirea s-a cuibarit adanc in inima poetului, dand nastere unora din cele mai frumoase versuri din opera sa.
Era o noapte lină, o mult frumoasă noapte
Ce revărsa în lume armonioase şoapte,
Şi multe glasuri blânde în inimi deştepta,
O noapte de acele ce nu le poţi uita,
Care aprind în suflet scânteia de iubire
Şi pun pe frunte raze de îndumnezeire.
De-odată-un glas de înger, o sfântă armonie
Plutind uşor în aer ca vântul ce adie,
Se scoborî prin stele din leagănul ceresc:
Duios era şi gingaş acordul îngeresc,
Ferice de acela ce c-o simţire vie
Slăveşte armonia şi’nalta poezie !…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Va multumesc de vizita!